Despăgubirile datorate de instituțiile publice ca urmare a concedierilor abuzive

Atunci când salariatul încadrat la o instituție publică/autoritate publică are de recuperate despăgubiri ca urmare a concedierii abuzive, acesta poate recupera integral, într-o singură transă, sumele datorate, întrucât acestea au natura unor despăgubiri, ci nu natura unor drepturi salariale. Sursa: MCP Cabinet avocati (www.mcp-avocati.ro).

Potrivit art. 527 din Codul administrativ în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu diferența între veniturile obținute în perioada respectiva și cuantumul salariilor indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.

În aceleași sens, dispozițiile art. 80 din Codul muncii stabilesc că în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța vă dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La momentul punerii în executare a hotărârilor judecătorești, în practică, instituțiile și autoritățile publice invocă dispozițiile legale referitoare la eșalonarea plății drepturilor salariale, respectiv a OUG nr. 114/2018, considerând că despăgubirile datorate salariatului ca urmare a concedierii abuzive nu se vor plăti dintr-o dată, ci eșalonat, pe o perioadă de 5 ani.

În concret, instituțiile și autoritățile publice invocă dispozițiile art. 39 din OUG nr. 114 din 28 decembrie 2018 potrivit cărora “plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2019-31 decembrie 2021, se va realiza astfel:

1. în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
2. în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
3. în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
4. în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
5. în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu“.

Această abordare și interpretare a instituțiilor și autorităților publice este eronată întrucât domeniul de aplicare al art. 39 din O.U.G. nr. 114/2018 este reprezentat de drepturi de natură salarială stabilite prin hotărâri judecătorești, ci nu de despăgubiri egale cu drepturile salariale egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi legale, de la data eliberării din funcția publică și până la data reintegrării efective, care nu intră sub incidența dispozițiilor legale privind eșalonarea plății drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești în favoarea personalului plătit din fonduri publice.

În vederea interpretării și aplicării dispozițiilor art. 39 din O.U.G. nr. 114/2018, este necesar a se face o distincție conceptuală și de terminologie între:

• drepturi salariale, prin care, potrivit art. 159 din Codul muncii, se înțelege salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri;
• despăgubirea egală cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public în caz de concediere nelegală potrivit art. 527 din Codul administrativ și art. 80 din Codul muncii, care are natura unei despăgubiri, ci nu a unor drepturi salariale propriu-zise.

O.U.G. nr. 114/2018 are în vedere plata eșalonată a unor sume prevăzute în titluri executorii având că obiect acordarea de drepturi salariale ale personalului din sectorul bugetar stabilite prin hotărâri judecătorești, respectiv alte drepturi decât cele pe care angajații le primeau în mod obișnuit pentru munca prestată. În consecință, este exclusă aplicarea O.U.G. nr. 114/2018 în cazul despăgubirilor acordate conform art. 527 din Codul administrativ și art. 80 din Codul muncii în caz de concediere abuzivă.

Decizia Curții Constituționale nr. 355/2011

În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin considerentele Deciziei nr. 355/2011 referitoare la excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 71/2009 (dispoziții anterioare și identice la conținut cu cele ale art. 39 din O.U.G. nr. 114/2018) privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având că obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, decizie publicata în Monitorul Oficial nr. 500 din 13 iulie 2011.

Analizând dispozițiile menționate, Curtea Constituțională a reținut că: “desi prevederile Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare, nu fac diferență explicită între drepturile salariale obținute prin sentințe judecătorești definitive și executorii în cazul salariaților din instituțiile publice care au obținut o majorare sau o completare a acestor drepturi, prin care li s-au acordat anumite sporuri, prime etc. la salariul stabilit prin contractul individual de muncă, și drepturile salariale cuprinse în contractul individual de muncă, se poate retine că întinderea de aplicare a acesteia, așa cum de altfel reiese și din titlul sau, este circumscrisă la hotărâri judecătorești prin care au fost acordate drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar și nu la hotărâri judecătorești prin care instituțiile publice sunt obligate la plata unor sume de bani în favoarea salariaților ca urmare a concedierilor efectuate în mod netemeinic sau nelegal.

Prin urmare, una este situația în care anumite categorii de salariați au sesizat instanțele judecătorești pentru a obține aplicarea unor dispoziții legale prin care să obțină o majorare a drepturilor salariale, majorare care le-a fost refuzată de angajator tocmai pe motivul că acele dispoziții legale nu se aplică, și alta este situația în care un salariat a sesizat instanța pentru ca aceasta să constate concedierea sa nelegală și să dispună revenirea la situația anterioară, prin urmare să restabilească ordinea de drept încălcată.

În prima situație este vorba de obținerea unor drepturi de natură salarială care nu au fost acordate prin procedura normală și nu este cazul a distinge motivele pentru care angajatorii instituții publice – nu au acordat aceste drepturi, iar drepturile astfel obținute grevează bugetul public fără ca Guvernul să aibă posibilitatea să angajeze cheltuieli de natură salarială prin bugetul de stat . Doar pentru această stare de lucruri Guvernul a emis Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, care a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2010 și prin Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 45/2010, prin care a eșalonat acordarea acestor drepturi cuprinse în hotărâri judecătorești pe o perioada de timp care să poată fi susținută de resursele financiare ale bugetului.

În consecință, ținând cont de intenția legiuitorului, este evident că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar nu vizează ipoteza art. 78 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii (devenit art. 80 după republicare), ci ipoteza unor drepturi salariale suplimentare obținute prin legi speciale“.

Așadar, potrivit celor statuate de Curtea Constituțională, persoanele care au câștigat în instanță despăgubiri ca urmare a concedierii/eliberării din funcția publică, după ce instanța de judecată a stabilit că aceasta a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, așa cum este stabilit prin dispozițiile art. 527 din Codul administrativ și art. 80 din Codul muncii, se află în altă situație juridică decât cea vizata de O.U.G. nr. 114/2018.