Tribunalul București a admis cererea SNST de anularea a unei decizii nelegale și neîntemeiate, prin care angajatorul a dispus în mod unilateral și abuziv desemnarea unui salariat să desfășoare atribuții specifice unei alte funcții. Dosar nr.28198/3/2022:
În susținerea cererii am arătat caracterul abuziv și vădit nejustificat al schimbării funcției și felului muncii desfășurate de către colega noastră și am evidențiat faptul că sarcinile și atribuțiile de serviciu avute anterior modificării unilaterale a contractului individual de muncă au fost predate unei alte salariate a angajatorului.
Potrivit art. 41 alin. (1) din Codul muncii, „contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților”, iar potrivit art. 17 alin. (5) din Codul muncii, “orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (3) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adițional la contract, anterior producerii modificării, cu excepția situațiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege sau în contractul colectiv de muncă aplicabil”.
Scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestor dispoziții legale a fost acela de a asigura securitatea și stabilitatea raporturilor de muncă, precum și o reală protecție a salariatului împotriva eventualelor abuzuri ale angajatorului, care, în lipsa unor astfel de norme, i-ar putea modifica în mod discreționar, oricând, orice element esențial al contractului individual de muncă – felul muncii , locul de muncă, salariul.
Prin prisma acestor norme legale imperative, acordul de modificare a contractului individual de muncă trebuie să fie unul expres, nu tacit sau subînțeles, și să fie consemnat într-un act adițional la contractul individual de muncă, semnat de ambele părți și înregistrat în registrul de evidență a salariaților.
Or, prin Decizia nr. 143/06.09.2022 angajatorul a dispus unilateral, fără acordul salariatei, o modificarea a felului muncii, în sensul ca reclamanta să desfășoare și atribuții specifice funției de Responsabil cu activitatea de arhivă, fără a i se mai permite a desfășura activități specifice funcției ocupate.
De asemenea, în contextul celor prezentate, am cerut a se avea în vedere și dispozițiile art. 436 din Codul administrativ, potrivit cărora „funcționarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din funcția publică pe care o dețin, precum și a atribuțiilor ce le sunt delegate (…). Funcționarul public are dreptul să refuze, în scris și motivat, îndeplinirea dispozițiilor primite de superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale.”
Astfel, pe lângă caracterul evident nelegal al desfășurării unor activități în afara funcției deținute (pentru care nu există o verificare a competențelor avute de către persoana în cauză), este dincolo de orice îndoială că impunerea de către angajator a desfășurării altor activități de către salariați care nu au competențele profesionale necesare poate să conducă la perturbarea gravă a activității unității angajatoare prin producerea unor incidente de legalitate ori de altă natură. Într-adevăr, contractul individual de muncă poate fi modificat în mod unilateral de către angajator, însă numai în cazurile limitative și cu respectarea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 42 și următoarele din Codul muncii.
SNST susține pe toate căile acțiunile de contestare a deciziilor ilegale date de angajatori. Vă recomandăm să nu acceptați încălcări ale drepturilor și să cereți respectarea prevederilor Legii 53/2003 – Codul muncii / OUG 57/2019 – Codul administrativ, adresați-vă sindicatului în toate situațiile în care sunteți victima unui abuz cu privire la relațiile de muncă.
Un răspuns
Felicitări !!!
Și mai urmează alte decizii ale instanțelor de judecată împotriva aceluiași angajator care se crede mai presus de lege și confunda o instituție publică de stat cu un S.R.L-ul lui.