Către: Mr. Nicolas Schmit, Comisar European pentru Locuri de muncă și drepturi sociale, Comisia Europeană
București, 05 iulie 2021
RE: Aspecte problematice în ceea ce privește dialogul social
4 confederatii sindicale reprezentative la nivel national (din care BNS, Cartel Alfa si CSDR afiliate la ETUC) si o confederatie patronala reprezentativa la nivel national, semnatare ale prezentei scrisori, doresc să vă informeze încă o dată cu privire la acțiunile persistente manifestate de Guvernul României împotriva partenerilor sociali reprezentativi.
Actuala coaliție de guvernare din România folosește oportunitatea reformelor prin PNRR pentru a afecta legitimitatea dialogului social din România prin includerea în acest proces a unor parteneri care nu sunt organizați și nu funcționează în baza legii dialogului social 62/2011.
Măsurile de reformă și propunerile de investiții formulate de Guvern în PNRR pentru îmbunătățirea dialogului social, conduc în fapt la slăbirea dialogului social. Unul din cele mai devastatoare efecte ale reformei dialogului social din 2011 a fost substituirea organizațiilor sindicale la nivel de bază cu ”reprezentanții salariaților”, aceștia din urmă nefiind obligați să parcurgă un proces de dobândire a reprezentativității, așa cum se întâmplă în cazul organizațiilor sindicale și totodată funcționând fără nici un fel de reguli stabilite de un cadru legal. Această substituire a diluat mult dialogul social la nivel de bază, a distrus organizații sindicale și a golit de consistență la nivel de drepturi foarte multe din contractele colective de muncă încheiate la nivel de întreprindere.
În acest moment se încearcă aplicarea aceleiași rețete pentru dialogul social național, dialogul social sectorial fiind deja de foarte multă vreme nefuncțional, ca urmare nu mai reprezintă o miză. Se vizează astfel diluarea dialogului social prin introducerea în acest proces a unor organizații care nu funcționează conform legii dialogului social, precum și slăbirea puterii și rolului organizațiilor parte a dialogului social.
Prin modul în care a fost elaborat PNRR Guvernul dă dovadă de o înțelegere mai mult decât deficitară a dialogului social, dar și de rea credință în abordarea acestui domeniu. Deși menționează dialogul social ca fiind una din recomandările de țară, reprezentanții Guvermului, au introdus prin PNRR o serie de măsuri de reformă și de propuneri de investiții de natură să deterioreze iremediabil dialogul social, așa cum este el înțeles conform Tratatului de funcționare a Uniunii Europene, precum și conform legislației actuale din România.
În ciuda clarității recomandărilor de țară, a legislației europene, dar și a legislației române, Guvernul consideră că îmbunătățirea capacității ONG-urilor și implicarea unor structuri nereprezentative ale mediului de afaceri sau ale societății civile în elaborarea și implementarea politicilor publice reprezintă măsuri pentru punerea în aplicare a recomandării de țară privind dialogul social.
În forma actuală a PNRR Guvernul României:
- Introduce o diluare a dialogului social prin poziționarea ONG-urilor și organizațiilor nereprezentative ale mediului de afaceri ca fiind parteneri de dialog social.
- Creează confuzie în recunoașterea partenerilor de dialog social, prin introducerea noțiunii de dialog social și partener social cu referire la organizațiile neguvernamentale și/sau organizații ale mediului de afaceri nereprezentative și care au fost înființate și funcționează sub alt cadru legal decât cel a dialogului social.
- Crează o confuzie generalizată între dialogul civic și dialogul social și totodată între partenerii sociali și societatea civilă, mai mult se amestecă dialogul social cu consultarea publică.
În fapt prin PNRR se propune substituirea în cadrul dialogului social a partenerilor tradiționali – organizațiile patronale și sindicale reprezentative– cu ONG-urile, actori ai dialogului civic. Pe de altă parte ONG-urilor nu li se impun nici un fel de criterii de reprezentativitate, textul PNRR fiind, intenționat sau nu, plin de confuzii și ambiguități în ce privește modul de structurare a dialogului social și a criteriilor de selecție și participare a actorilor ce pot participa în cadrul dialogului social.
Avand in vedere cele mai sus menționate solicităm Comisiei Europene să respingă măsurile de reformă și propunerile de investiții din PNRR-ul transmis de România, referitoare la dialogul social, dialogul civic, consultare publică, implicarea ONG-urilor și a organizațiilor mediului de afaceri nereprezentative în elaborarea și implementarea politicilor publice și totodată să ceară Guvernului să discute acest pachet de măsuri cu partenerii sociali reprezentativi, așa cum sunt ei recunoscuți în conformitate cu legislația europeană dar și cu legislația din România și totodată să propună un set de măsuri de reformă și propuneri de investiții pentru îmbunătățirea dialogului social agreat cu partenerii sociali.
Atasam prezentei adrese, pentru clarificare, o prezentare pe larg a modului în care măsurile de reforma propuse prin PNRR afecteaza dialogul social.
Sincerely yours,
George Constantin PAUNESCU, President U.G.I.R.
Bogdan Iuliu HOSSU, President C.N.S. Cartel ALFA
Dumitru COSTIN, President B.N.S.
Ion POPESCU, President C.S.N. Meridian
Iacob BACIU, President C. S. D. R.
Anexa:
Respectarea drepturilor lucrătorilor, dialogul social și întărirea negocierilor colective și a democrației în relațiile de muncă trebuie să constituie bazele pentru un proces de redresare echitabil.
Procesul de redresare în cazul României nu pleacă însa de la aceste premise. Nu numai că cele menționate mai sus nu sunt văzute ca fundamente ale redresării, ci se și folosesc instrumente precum facilitatea pentru redresare și reziliență, respectiv PNRR pentru subminarea dialogului social.
Actuala coaliție de guvernare din România folosește oportunitatea reformelor prin PNRR pentru a afecta legitimitatea dialogului social din România prin includerea în acest proces a unor parteneri care nu sunt organizați și nu funcționează în baza legii dialogului social 62/2011.
Măsurile de reformă și propunerile de investiții formulate de Guvern în PNRR pentru îmbunătățirea dialogului social, conduc în fapt la slăbirea dialogului social. Unul din cele mai devastatoare efecte ale reformei dialogului social din 2011 a fost substituirea organizațiilor sindicale la nivel de bază cu ”reprezentanții salariaților”, aceștia din urmă nefiind obligați să parcurgă un proces de dobândire a reprezentativității, așa cum se întâmplă în cazul organizațiilor sindicale și totodată funcționând fără nici un fel de reguli stabilite de un cadru legal. Această substituire a diluat mult dialogul social la nivel de bază, a distrus organizații sindicale și a golit de consistență la nivel de drepturi foarte multe din contractele colective de muncă încheiate la nivel de întreprindere. În acest moment se încearcă aplicarea aceleiași rețete pentru dialogul social național, dialogul social sectorial fiind deja de foarte multă vreme nefuncțional, ca urmare nu mai reprezintă o miză. Se vizează astfel diluarea dialogului social prin introducerea în acest proces a unor organizații care nu funcționează conform legii dialogului social, precum și slăbirea puterii și rolului organizațiilor parte a dialogului social (organizațiile sindicale și patronale).
Prin modul în care a fost elaborat PNRR Guvernul dă dovadă de o înțelegere mai mult decât deficitară a dialogului social, dar și de rea credință în abordarea acestui domeniu. Deși menționează dialogul social ca fiind una din recomandările de țară, reprezentanții Guvermului, au introdus prin PNRR o serie de măsuri de reformă și de propuneri de investiții de natură să deterioreze iremediabil dialogul social, așa cum este el înțeles conform Tratatului de funcționare a Uniunii Europene, precum și conform legislației actuale din România.
PNRR abundă în confuzii și substituiri de termeni, între dialogul social și dialogul civic, între dialog social și consultări publice, între parteneri sociali (organizatii sindicale si patronale reprezentative) și diverse entități civice, între organizații ale mediului de afaceri create conform legii dialogului social și reprezentative ca parteneri sociali și diverse alte tipuri de entități ale mediului de afaceri create pentru a influența în mod informal deciziile politice. Există atât de multă confuzie în termenii utilizați încât prin parcurgerea unor paragrafe rupte din context s-ar putea interpreta că PNRR propune un set de măsuri pentru îmbunătățirea dialogului social, numai că măsurile nu se adresează partenerilor sociali așa cum sunt ei recunoscuți de legislația în vigoare din România[1], precum și de Tratatul de funcționare a Uniunii Europene[2].
În ultimii 3 ani României i s-a cerut, în diverse formulări, de către Comisia Europeană să îmbunătățeasca dialogul social, respectiv aceea formă de dialog purtată cu partenerii sociali, în forma recunoscută de Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, precum și de legislația română.
Astfel:
- În 2018 – RST 2 – „..Să îmbunătățească funcționarea dialogului social…”
- În 2019 – RST 3 – „…Să îmbunătățească funcționarea dialogului social…”
- In 2020 – RST 4 – „…Să îmbunătățească eficacitatea și calitatea administrației publice, precum și previzibilitatea procesului decizional, inclusiv printr-o implicare adecvată a partenerilor sociali….. Dialogul social funcționează doar parțial, în special la nivel sectorial, în ciuda faptului că o implicare semnificativă și continuă a partenerilor sociali este esențială pentru asigurarea succesului oricărei strategii de ieșire din criza actuală și de redresare în urma acesteia. Discuțiile privind modificarea Legii dialogului social și revizuirea listei sectoarelor economice care fac obiectul dialogului social au stagnat. Acțiunile menite să dea curs recomandărilor Organizației Internaționale a Muncii prezentate în aprilie 2018 sunt încă incerte….”
În ciuda clarității recomandărilor de țară, a legislației europene, dar și a legislației române, Guvernul consideră că îmbunătățirea capacității ONG-urilor și implicarea unor structuri nereprezentative ale mediului de afaceri sau ale societății civile în elaborarea și implementarea politicilor publice reprezintă măsuri pentru punerea în aplicare a recomandării de țară privind dialogul social.
În forma actuală a PNRR Guvernul României:
- Introduce o diluare a dialogului social prin poziționarea ONG-urilor și organizațiilor nereprezentative ale mediului de afaceri (altele decât cele organizate conform legii dialogului social, respectiv organizațiile sindicale și organizațiile patronale reprezentative) ca fiind parteneri de dialog social.
„….pentru dialogul social, sunt vizate minim 50 de parteneriate între APL și ONG și cel puțin 15 inițiative de colaborare funcțională ale sectorului neguvernamental”.
”..Reforma propusă pentru îmbunătățirea stabilității, predictibilității și susținerii parteneriatului în procesul de formulare a politicilor publice vizează pe de o parte stimulare de parteneriate de lucru permanente intre administrația publică și societatea civilă și pe de altă parte îmbunătățirea gradului de participare și implicare activă a cetățenilor în procesul decisional concomitent cu creșterea gradului de digitalizare a sectorului ONG-urilor ca și premise pentru îmbunătățirea calității și a predictibilității procesului decizional cu impact pozitiv asupra calității serviciilor publice oferite cetățenilor și mediului de afaceri….. Fundamentarea proiectelor de acte normative și analiza aferentă documentelor de politici publice promovate spre aprobarea guvernului rămân limitate, afectând calitatea procesului decizional. Utilizarea cadrului metodologic pentru analiza preliminară a impactului de către minsiterele inițiatoare, reducerea poverii administrative în mediul public și la nivelul cetățenilor și mediului de afaceri cît și implicarea partenerilor sociali în elaborarea politicilor publice trebuie consolidate.”
- Creează confuzie în recunoașterea partenerilor de dialog social (organizații patronale și organizatii patronale reprezentative), prin introducerea noțiunii de dialog social și partener social cu referire la organizațiile neguvernamentale și/sau organizații ale mediului de afaceri nereprezentative și care au fost înființate și funcționează sub alt cadru legal decât cel a dialogului social. În PNRR se face referire în câteva rânduri la dialogul social structurat cu Coaliția pentru Dezvoltarea României, aceasta nefiind o persoană juridică înființată conform legislației din România, nu functioneaza ca partener social si care nu are reprezentativitate obținută conform legislației în vigoare dar care reprezintă în bună măsură interele camerelor de comerț străine ce operează pe teritoriul României, inclusiv Camera de Comerț Americană.
„…. prin sintetizarea propunerilor ce vor aparea in dialogului cu partenerii sociali prezenti in cadrul intalnirilor de lucru ale Guvernului cu mediul de afaceri ( ex .Coalitia pentru Dezvoltarea Romaniei, comitete interministeriale) cat si prin operationalizarea platformei ”simplificare.gov.ro”
”Secretariatul General al Guvernului a început deja procesul de identificare a actelor normative care aduc o povară administrativă semnificativă cetățenilor sau mediului de afaceri, fiind obiectul mai multor inițiative comune ale guvernului și ale partenerilor sociali (Coaliția pentru Dezvoltarea României, comitete interministeriale ca DEBIRO, E-GOV, etc)…”
”Un mecanism cu relevanță asupra calității reglementărilor vizând mediul de afaceri, utilizat în ultimii ani a fost dialogul structurat dintre Primul Ministru, miniștri și mediul de afaceri reprezentat de Coaliția pentru Dezvoltarea României ce reunește asociații ale mediului de afaceri ce reprezintă circa 70% din PIB-ul creat privat în România.”
- Crează o confuzie generalizată între dialogul civic și dialogul social și totodată între partenerii sociali și societatea civilă, mai mult se amestecă dialogul social cu consultarea publică, ca de exemplu:
„…., se va proceda la consultarea tuturor entitatilor reprezentative din societatea civila (asociațiile reprezentative ale pensionarilor, sindicate, patronate) etc.”
”Pentru proiecte legate de conștientizarea importanței partenerilor de dialog social în formualrea și implementarea de politici publice precum și pentru activitați de training în acest scop nu se consideră ajutor de stat nici pentru patronate nici pentru sindicate/ONG-uri, întrucât pentru proiectele respective nu sunt implicații de activitate economică.”
- Înlocuiește dialogul social cu consultarea publică. Deși recomandarea de țară se referă la implicarea partenerilor sociali în procesul decizional toate acțiunile vizate de PNRR, atât la nivel de reformă, cât și la nivel de investiții se referă la procesul de consultare publică și la pregătirea și susținerea organizațiilor nonguvernamentale și a celor ce reprezintă mediul de afaceri (altele decât cele recunoscute ca fiind reprezentative ca partener social) pentru creșterea capacității acestora de a se implica în acest proces.
„Întărirea capacității administrative reprezintă un aspect cheie al procesului de consultare socială, o capacitate redusă la nivelul actorilor sociali reflectându-se negativ în modul în care organismele bipartite și tripartite reușesc să apere interesele celor pe care îi reprezintă la nivelul structurilor parteneriale și de consultare. Astfel, este propusa o schemă de granturi care să ofere, pe de o parte, sprijin pentru îmbunătățirea parteneriatelor și a pactelor în favoarea reformelor care să asigure o redresare rapidă și reziliență în fața amenințărilor post-pandemice, iar pe de altă parte, posibilitatea îmbunătățirii competențelor partenerilor sociali pentru o participare activă în procesul de formulare, implementare monitorizare a politicilor publice guvernamentale.”
Schemele de granturi sunt acordate în PNRR doar ONG-urilor pentru digitalizarea acestora și formare personalului acestor entități.
În fapt prin PNRR se propune substituirea în cadrul dialogului social a partenerilor tradiționali – organizațiile patronale și sindicale reprezentative– cu ONG-urile, actori ai dialogului civic. Pe de altă parte ONG-urilor nu li se impun nici un fel de criterii de reprezentativitate, textul PNRR fiind, intenționat sau nu, plin de confuzii și ambiguități în ce privește modul de structurare a dialogului social și a criteriilor de selecție și participare a actorilor ce pot participa în cadrul dialogului social.
Una din foarte puținele măsuri de reformă menționate în PNRR ce vizează în mod real dialogul social se referă în fapt nu la întărirea capacității partenerilor sociali reali (organizații patronale și organizații sindicale reprezentative) ci mai degrabă la introducerea unor mecanisme de intervenție în autonomia partenerilor sociali. Prin PNRR actualul Guvern pune sub semnul intrebării reprezentativitatea partenerilor sociali la nivel național, reprezentativitate obținută în baza unei decizii a unei instanțe de judecată! Astfel se precizează că: ”…. o soluție digitală este mai mult decât necesară fiind avute în vedere soluții digitale care să ofere posibilitatea punerii la dispoziția celor interesați, în format deschis, listele membrilor pentru fiecare federație sau confederație, astfel încât orice posibilă suprapunere sau eroare să poată fi identificată cu ușurință. Această abordare ar duce la eliminarea oricăror suspiciuni și să întărească încrederea în rândul angajatorilor, permițând sindicatelor să își determine omologii la nivel sectorial și național. Această certitudine vine să rezolve două probleme: eliminarea disputelor inutile dintre angajatori și clarificarea legitimității acestora în raport cu sectoarele economice pe care le reprezintă și, respectiv, cu ceilalți parteneri sociali.”
Dacă în cazul ONG-urilor dar și al organizațiilor mediului de afaceri Guvernul nu este interesat de reprezentativitatea acestora, în cazul partenerilor sociali reprezentativi actualul Guvern are semne de intrebare cu privire la cei pe care îi reprezintă. Ca urmare, își propune digitalizarea dosarelor de reprezentativitate depuse de partenerii sociali în instanță, mai concret a listelor de membri de sindicat pentru fiecare organizație în parte – „să ofere posibilitatea punerii la dispoziția celor interesați, în format deschis, listele membrilor pentru fiecare federație sau confederație”. Măsura propusă prin PNRR reprezintă în fapt o digitalizare forțată prin condiționarea recunoașterii dreptului sindical de obligația înscrierii membrilor de sindicat în platforma digitală, efectul direct și imediat fiind acela că soluția propusă afectează nemijlocit dreptul lucrătorilor la liberă asociere și dreptul organizațiilor sindicale la autonomie de organizare și funcționare.
Se încalcă astfel principiul autonomiei de organizare a partenerilor sociali și principiul libertății de asociere[3]. Totodată crează discriminări esențiale între categorii de lucrători pe criteriul accesului sau nu la digitalizare.
Condiționarea recunoașterii calității de membru al organizațiilor sindicale și a efectelor adeziunii membrului la sindicat, de înscrierea acestuia într-o platformă digitală, în situația în care mai puțin de 30% din numărul lucrătorilor din România dețin azi cel puțin competențe digitale de bază, echivalează cu negarea dreptului la liberă asociere sindicală pentru un procent de peste 70 % din populatia ocupată a României. Mai trebuie menționat faptul că, în ciuda solicitărilor transmise Guvernului României, având în vedere și angajamentele asumate prin European Skills Agenda 2020, în PNRR nu sunt incluse investiții care să contribuie la creșterea semnificativă a numărului persoanelor ce dețin măcar competențe digitale de bază.
Totodată apreciem că prin conditionalitățile de mai sus, astfel cum sunt impuse de PNRR, se interferează grav în autonomia de organizare a structurilor sindicale, sub pretextul de a se înlătura posibile suprapuneri în documente și care să asigure soluții pentru simplificare.
Trebuie precizat și faptul că în PNRR sunt incluse investiții în digitalizarea activității doar în cazul ONG-urilor, partenerii sociali neavând acces la acest tip de granturi. Deși susținem procesul de digitalizare și milităm permanent pentru creșterea gradului de digitalizare în rândul organizațiilor și membrilor de sindicat, un astfel de proces nu poate să reprezinte în sine o condiție care să îngrădească libera afiliere sindicală în condițiile în care o pondere semnificativă a membrilor de sindicat nu au acces încă la digitalizare și, în egală măsura, nu poate restrânge libertatea sindicală în ceea ce privește deplina autonomie de organizare ce este garantată organizațiilor sindicale.
Creșterea gradului de digitalizare rămâne o opțiune și poate să fie promovată și încurajată ca principiu de atins în perioada următoare, însă soluția pe care PNRR o propune este complet disproporționată, mai ales prin raportare la gradul de digitalizare existent astăzi în România.
În plus, un alt efect al măsurii propuse ar fi afectarea datelor cu caracter personal ale membrilor de sindicat, care urmează a fi făcute disponibile pentru orice persoană interesată, încălcând astfel Regulamentul general cu privire la protecția datelor cu caracter personal.
Avand in vedere cele mai sus menționate solicităm Comisiei Europene să respingă măsurile de reformă și propunerile de investiții din PNRR-ul transmis de România, referitoare la dialogul social, dialogul civic, consultare publică, implicarea ONG-urilor și a organizațiilor mediului de afaceri nereprezentative în elaborarea și implementarea politicilor publice și totodată să ceară Guvernului să discute acest pachet de măsuri cu partenerii sociali reprezentativi (confederațiile patronale și confederațiile patronale reprezentative la nivel național), așa cum sunt ei recunoscuți în conformitate cu legislația europeană dar și cu legislația din România și totodată să propună un set de măsuri de reformă și propuneri de investiții pentru îmbunătățirea dialogului social agreat cu partenerii sociali (confederații patronale și confederații sindicale reprezentative la nivel național).
[1] Legea 62/2011 privind dialogul social art 1 lit b) utilizează termenul de dialog social ca fiind „procesul voluntar prin care partenerii sociali se informează, se consultă și negociază in vederea stabilirii unor acorduri în probleme de interes comun.” Conform aceluia art 1, lit a) parteneri sociali sunt – „sindicate sau organizații sindicale, angajatori ori organizații patronale precum și reprezentanții autorităților administrației publice, care interacționează in procesul de dialog social”, Conform art 1 lit t) statutul de partener social este ”atribut al organizațiilor sindicale sau patronale ce au dobândit reprezentativitate, ceea ce le permite să-și reprezinte membrii în dialogul social instituționalizat.
[2] Termenul de dialog social este menționat în mod clar în legislația europeană primară, art 152 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene – „ Uniunea recunoaște și promovează rolul partenerilor sociali la nivelul său, ținând cont de diversitatea sistemelor naționale. Aceasta va facilita dialogul cu partenerii sociali, cu respectarea autonomiei acestora”. Comunicarea Comisiei Europene nr 448/1996 cu privire la dezvoltarea dialogului social la nivel comunitar precizează – „Comisia are obligația formală în baza Tratatului de funcționare a Uniunii Europene să dezvolte dialogul social între reprezentanții angajatorilor și ceiăai lucrătorilor (partenerii sociali) la nivel european.” În acealași document se precizeaza – „Comisia Europeană va continua să consulte organizațiile non-guvernamentale pe teme sociale. Însă, Comunicarea se focalizează pe dialogul social ce implică reprezentanții angajatorilor și cei ai lucrătorilor, relații industriale și condiții de muncă, pentru care Comisia are o responsabilitate menționată în mod explicit în Tratat și care se bazează pe rolul tradițional al dialogului social la nivel național.”
La conferința la nivel înalt desfășurata în 5 martie 2015, Comisia a lansat inițiativa privind un nou început pentru dialogul social. În cadrul respectivei conferințe la nivel înalt, partenerii sociali și Comisia au convenit că ”noul început pentru dialogul social ar trebui să vizeze o implicare mai substanțială a partenerilor sociali în semestrul european, un accent mai puternic pe consolidarea capacităților partenerilor sociali naționali, o implicare mai puternică a partenerilor sociali în procesele de elaborare a politicilor și de legiferare ale UE, precum și o legătura mai clară între acordurile partenerilor sociali și Agenda pentru o mai bună reglementare”. Partenerii sociali semnatari sunt reprezentanții organizațiilor patronale și reprezentanți ai lucrătorilor, reprezentativi la nivel european.
Reprezentativitatea partenerilor sociali este un instrument utilizat de Comisia Europeană pentru a determina legitimitatea participanților în dialogul social european, dialog social derulat conform art 154/155 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene.
[3] Art.152 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene consacră și recunoaște pe de o parte rolul partenerilor sociali în ce privește consultarea acestora în dialogul social, iar pe de altă parte respectarea autonomiei de organizare și acțiune a partenerilor sociali.
Art.156 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene garantează lucrătorilor dreptul la liberă asociere și la negocieri colective în mod necondiționat.
Art.5 din Carta Socială Europeană revizuită, ratificată de România garantează de asemenea lucrătorilor libertatea de a-și constitui organizații care să-i reprezinte în negocierea colectivă și dialogul social.
Art.40 din Constituția României garantează tuturor cetățenilor dreptul la liberă asociere, inclusiv asociere sindicală.