Elevii de la clasele sportive au fost întotdeauna văzuți ca niște elevi slabi, al căror viitor atârnă de ața unei accidentări. Scriu acest articol din perspectiva unui elev sportiv care nu învață într-o clasă de specialitate tocmai din cauza percepției societății. „Ești la sportiv, mergi degeaba la școală!”. Dar oare chiar așa e?
Viața de sportiv este una tumultuoasă din cauza programului strict, a nenumăratelor antrenamente, a căderilor psihice frecvente, a accidentărilor și lista aceasta poate să continue… Ce vreau să subliniez? Sprijinul din partea sistemului educațional ar trebui să fie mult mai mare în comparație cu provocările zilnice la care sunt supuși acești copii.
„Anul școlar 2018-2019 a început în forță pentru mine și pentru toți ceilalți sportivi din România. Am absentat primele 2 săptămâni de la școală pentru a participa la cantonamentul anual organizat de Comitetul Olimpic. După nu mai mult de o săptămână, am plecat din nou, de data aceasta în cantonamentul de pregătire pentru Jocurile Olimpice de Tineret și de acolo direct în Argentina. Încă de la început am fost amenințat cu corigenția de anumiți profesori din cauza absențelor. După aproximativ 2 luni în care am fost plecat cu motive bine-întemeiate, am fost asaltat de remarci negative din partea majorității profesorilor. După îndelungi explicații de lămurire a importanței concursului la care am participat, încă a existat un profesor care mi-a aruncat replica „Nu mă intresează pe mine unde ai fost și ce ai făcut. Tot ce faci în afara școlii e treaba ta, nu a mea! La mine să vii la oră și să înveți totul de acum, altfel nu te trec.” În acel moment m-am simțit profund dezamăgit. Mi-am ales un liceul cu profil sportiv tocmai pentru a evita astfel de situații. Am reprezentat de nenumărate ori liceul, orașul și chiar țara, iar colectivul școlii (cu excepția antrenoarei mele care este și profesoară de sport) nu apreciază meritele așa cum ar trebui.”, ne povestește Cristian Gabriel Voicu, atlet, vicecampion la Festivalul Olimpic de Tineret European.
Majoritatea colegilor de breaslă s-au lovit cel puțin o dată de reticență din partea profesorilor. Acest lucru nu ar trebui să se întâmple, ținând cont de aportul pe care acești tineri îl aduc faimei liceului. Totuși, trebuie menționat faptul că există și profesori care reprezintă un adevărat sprijin pentru sportivi.
„Am fost încurajată și felicitată de către profesori, primind cu entuziasm fiecare rezultat al meu. Contează foarte mult să fim încurajați și sprijiniți de oamenii din jurul nostru. Ne determină să vrem mai mult și facem totul cu și mai multă pasiune.”, spune Dana Govoreanu, medaliată cu bronz la Campionatele Naționale de Atletism.
Profesorii reticenți nu sunt, însă, singura problemă. Așadar, ce rămâne de făcut?
În primul rând, bazele sportive care aparțin de cluburile școlare ar trebui să fie foarte bine dotate (terenuri, vestiare, etc). Apoi, orarul trebuie revizuit, astfel încât orele de sport să fie în intervale orare propice desfășurării antrenamentelor. Într-adevăr, elevii din clasele cu profil sportiv beneficiază de o programă mai aerisită, dar acest lucru nu e de-ajuns. Programul ar trebui stabilit de o persoană de specialitate, astfel încât toate necesitățile elevului să fie satisfăcute (mese, ore de odihnă). Bineînțeles, această afirmație este general valabilă în tot sistemul educațional.
Mai mult, campionii naționali ai României (titlu dobândit în urma obținerii medaliei de aur la competițiile naționale organizate de federații) nu primesc burse școlare. Așadar elevii sunt defavorizați din cauza sistemului precar, în care cele două ministere, cel al Educației și Cercetării și cel al Tineretului și Sportului au cel mai important cuvânt de spus. (cnf. „Criteriile generale de acordare a burselor elevilor din învăţământul preuniversitar de stat – Art. 6. (1) Bursele de performanță se acordă elevilor care se încadrează în cel puțin unul din cazurile următoare: a) au obținut locurile I, II sau III la etapele naţionale ale olimpiadelor și concursurilor școlare naționale organizate de Ministerul Educației, Cercetării,Tineretului și Sportului”).
Suntem viitorul României în materie de sport, iar acest viitor este în mâinile voastre: autorități, profesori și antrenori. Avem nevoie de sprijinul și înțelegerea voastră, nu de reticențe și refuzuri!
Diana Naum este voluntar al Societății Academice din România (SAR), îndeplinind la nivelul județului Vâlcea rolul de ambasador Școli curate. În paralel, face voluntariat în cadrul Asociației More Than A SMILE și este unul dintre cei 25 de elevi in Children’s Board al UNICEF.