20 decembrie marchează, la nivel global, Ziua Internațională a Solidarității Umane, o zi care ne reamintește un adevăr simplu, dar adesea ignorat: fără solidaritate reală, nu există dreptate socială, nu există echitate și nu există progres.
Proclamată de Organizația Națiunilor Unite, această zi are ca scop promovarea unității în diversitate, combaterea sărăciei și reafirmarea angajamentelor internaționale privind drepturile omului și drepturile sociale. Inițiative precum Fondul Mondial de Solidaritate au pornit de la această idee fundamentală: nicio comunitate nu trebuie lăsată în urmă.
Pentru mișcarea sindicală, solidaritatea nu este o declarație festivă.
Este instrumentul prin care ne apărăm, mecanismul prin care rezistăm și forța prin care schimbăm lucrurile.
Solidaritatea înseamnă:
-
să fim uniți atunci când drepturile sunt puse sub semnul întrebării;
-
să fim atenți la nevoile celor de lângă noi, nu doar la propriile probleme;
-
să reacționăm când un coleg este nedreptățit, marginalizat sau ignorat;
-
să înțelegem că un drept pierdut de unul astăzi poate fi dreptul pierdut de toți mâine.
În domeniile Sportului, Tineretului, Educației, Culturii și Administrației publice, solidaritatea este cu atât mai importantă cu cât presiunile sunt mai mari, resursele mai limitate, iar munca – adesea – insuficient recunoscută. Fără solidaritate între angajați, între generații și între structuri, vocile individuale devin ușor de ignorat.
Nu întâmplător, solidaritatea este și un principiu fundamental al Mișcării Olimpice, promovat și de instituții precum Comitetul Olimpic și Sportiv Român. Competiția nu exclude solidaritatea – dimpotrivă, o presupune.
Astăzi, mai mult ca oricând, mesajul este clar:
Fiți solidari!
Fiți uniți!
Fiți atenți la nevoile celor de lângă voi!
Solidaritatea nu se declară. Se practică. În fiecare zi. În fiecare decizie. În fiecare luptă dusă împreună.