„Devenim prioritate prin atitudine!!!”

Țara arde, apelul la implicare rămâne

Dum spiro, spero (în română cât timp mai respir înseamnă că sper)

MITRIDATÍSM s. n. (Med.) = imunitate la otrăvuri obținută prin deprinderea organismului cu doze progresive de otravă. – Din fr. mithridatisme, engl. mithridatism.

Cuvântul provine de la povestea lui Mithridates al VI-lea, care, datorită dorinței de a avea imunitate în caz că cineva l-ar otrăvi, își administra singur otravă în cantități mici. Când acesta a încercat să se sinucidă cu otravă din cauza faptului că a fost capturat, a eșuat pe fondul imunității deja formate.

Așa suntem când refuzăm să ne asumăm responsabilități și să ne implicăm activ să schimbăm un sistem defect. Ne administrăm otravă zilnic până devenim imuni la aceasta. Otrava noastră înseamnă însă superficialitate, hoție, corupție, lipsa de interes, etc.

Dacă ar fi să îi explic unui student de la Revoluție despre România din 2020 i-aș face următorul rezumat, deoarece oscilez mereu să vorbesc despre zona de confort: educație și sănătate. Educația, cea care ar trebui să fie prima pe lista deoarece de la aceasta încep toate, o voi lăsa la urmă, cum se întâmplă și în realitate. Diferența este că eu mă joc printre cuvinte și cei de la putere se joacă cu vieți.

14 noiembrie 2020 devine noul 30 octombrie 2015.

Cu o zi înainte de examenul de rezidențiat cu 11.949 participanți din domeniul sănătății, la Piatra-Neamț o secție COVID ia foc. Secția ATI a Spitalului Județean Piatra-Neamț.

Zece pacienți au decedat și șapte persoane, inclusiv un medic, sunt în stare gravă în cea mai mare tragedie de acest fel după incendiul din clublul Colectiv. Victimele sunt purtate între orașe, nu știm reacționa, nu prea avem experți pe situații critice.

Țara reacționează prea puțin. Empatia e doar un citat frumos pentru poza de profil, implicarea e o ramă foto. Tot virtuală. 

Urmează ca în perioada următoare să ne plângem toți că nu există spitale, nu există condiții. Presa o să țipe că țara merge pe râpă. Politicienii vor spune pe toate posturile că sunt de vină cei de dinainte, cei de dinainte vor da vină pe cei aflați la putere acum. Responsabil? Destinul probabil. Un roman de Coehlo, de data aceasta cu o poveste scrisă prost, ce paradox!

353,185 de cazuri de COVID confirmate în total la nivel național. Decedați – 8,813. Dar raportându-ne la statistică ca la niște numere parcă își pierde din farmec. Sunt doar numere, nu mai empatizăm, nu realizăm că aceștia au fost oameni și persoane și bunici și mămici și chiar copii.

Nu e showbiz, nu e interesant. Parcă puțin prea mult, nici chiar așa trist nu ne place să consumăm, prea ne scutură zona de confort.

Un cadru medical își bate joc de studenți în timpul unor cursuri online. O populație întreagă de studenți reacționează. Se iau măsuri. O limita fină între o reacție agresivă și glumă. Aprofundarea față de situația profesoarei lipsește, iar majoritar place doar partea de show.

“Dar cum putea preda de atâta timp?”. Simplu. Avem un sistem defect în care inteligența și capacitatea sau posibilitatea de a îți asuma responsabilități e măsurată în simple fișe oficiale numite diplome. În numere și note. Din perspectiva legală, aceasta nu era în incapacitate. Nu putea fi discreditată dacă întrunea condițiile unui sistem defect.

Și e normal într-un sistem în care gândirea de turmă e mai încurajată decât dezvoltarea unor păreri personale bazate pe informații reale. Ne lipsește implicarea, ne lipsește asumarea, practica, inteligența emoțională, consilierea profesională, consilierea psihologică, educația medicală, educația juridică, civică. Sunt materii opționale.

De asemenea, să discutăm situația și din perspectiva persoanei în cauză.

Încearcă să îți găsești un loc într-un sistem în care persoanele cu probleme ca ale tale nu au mediul potrivit de desfășurare. Încearcă să îți găsești un job dacă ești un pacient de boală cronică. Încearcă să ții pasul ca și elev într-o școală în care calitățile tale nu mai contează, doar diagnosticul. Ești stigmatizat. Cei slabi sunt eliminați. Nu au loc în sistemul de diplome. Nu avem nici măcar cabinete școlare medicale dotate, ce loc ai pentru un copil cu o problemă medicală într-o clasă normală?

Încearcă să trăiești într-un sistem în care dacă ești diferit, ești exclus. 

Oricum, pentru aprox. 1 milion de elevi, procesul de învățare s-a oprit în 11 martie 2020. Deoarece educația în 2020 e pentru cei care își permit laptop, pentru cei care au acces la electricitate și internet. Pentru cei care poate au fericirea să fie rândul lor pe dispozitiv, pentru că într-o familie mai sunt și alți frați la școală.

Da, încă mai avem probleme legate de sărăcie extremă, pungi de sărăcie, categorii defavorizate, minorități aproape izolate de lume. Da, încă avem și școli și case cu toaletă în curte. Iar la “casele mai mari”, probabil nu avem hârtie igienică și săpun la toaletă. Noroc cu pandemia asta că mai apare.

Peste 70% dintre primăriile din România nu acordă niciun tip de bursă pentru elevi, un drept legitim prevăzut de Constituție, iar în total 94,34% încaclă legea (adică ori acordă parțial, ori nu acordă deloc). Probabil nici județul tău nu stă prea bine la acodarea burselor, însă acest lucur poate fi verificat aici.

În Călui, județul Olt, bursă socială are un cuantum de 4 lei pe lună. Cam cât o pâine.

Adevărurile supără aparent. Dar, nu suficient încât să producă schimbări care trebuie să pornească în primul rând de la noi. În momentul în care ne vom ridica toți și vom spune ”prea mult!”, abia atunci vom putea schimba superficialitatea cu calitate și un sistem defect cu un sistem care măcar nu își omoară proprii participanți.

Mi-ar plăcea să nu existe un “pe data viitoare”, deoarece asta anunță un alt eveniment trist…

Totuși: dum spiro, spero.  

Articol de Anda Dilara Nicole Mețac


Sursa: www.romaniacurata.ro / text preluat cu acordul autorului. Anda Mețac este coordonator al proiectului Școli Curate în județul Mureș, studentă la Facultatea de Medicină din cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș și fost reprezentant al elevilor la nivelul jud. Maramureș. A fost președinte al Consiliului Județean al Elevilor Maramureș și a fondat ulterior Asociația Elevilor din Maramureș (AEM).

Sindicatul Național Sport și Tineret: Țara arde, apelul la implicare rămâne

Share on facebook
Distribuie