În contextul austerității, al resemnării civice și al dispariției răspunderii politice, reacția societății pare tot mai greu de citit. Nu mai vedem revolte, dar nici acceptare. Vedem altceva: o oboseală civică profundă, o retragere tăcută din spațiul public.
Acest text nu este un manifest. Este o radiografie.
Resemnarea nu este indiferență
Resemnarea nu este lipsă de interes și nici slăbiciune morală. Este rezultatul unui proces de uzură lentă, acumulată în ani de promisiuni încălcate, crize succesive și lipsă totală de consecințe pentru cei care guvernează.
Cetățeanul nu mai protestează nu pentru că ar fi de acord, ci pentru că a ajuns să creadă că reacția sa nu mai contează.
Sacrificiul asimetric: cine plătește costul austerității?
Scăderea nivelului de trai, explozia prețurilor, înghețarea veniturilor și pensiilor sunt prezentate ca „inevitabile”. Tehnice. Impersonale. În realitate, este un sacrificiu asimetric, suportat aproape exclusiv de cei fără pârghii de apărare. Se cere mult. Fără explicații clare. Fără un termen. Fără un scop explicit.
Anomalia care dizolvă răspunderea: unde duce guvernarea fără opoziție?
Problema nu mai este doar economică. Este politică și morală. România este guvernată de o formulă fără echivalent real în democrațiile consolidate: doctrine incompatibile, unite exclusiv de interesul menținerii puterii și dublate de rotația premierilor.
Când toți guvernează împreună, nimeni nu mai răspunde pentru nimic.
Guvernarea autoprotecției: când puterea se conservă pe sine
În lipsa unei opoziții reale, guvernarea nu mai funcționează în logica reprezentării, ci a autoprotecției. Deciziile sunt impuse, nu negociate. Justificate prin necesitate, nu prin responsabilitate.
„Stabilitatea” devine o etichetă care ascunde blocarea alternativelor și diluarea răspunderii.
Concluzie: o societate care obosește
Resemnarea devine simptomul unei societăți care nu mai vede legătura dintre vot, guvernare și rezultat. Nu este liniște. Este epuizare. Iar istoria arată clar: epuizarea prelungită nu duce la echilibru, ci la rupturi bruște.
Autor:
Prof. univ. dr. Gheorghe Bichicean
Text publicat de SNST, materialul integral este disponibil aici.
Alte articole legate de austeritate sau responsabilitate politică pe site:
Austeritate selectivă: Camera Deputaților și-a mărit bugetul pentru anul 2026